A. I. Odobescu

Alexandru Odobescu (n. 23 iunie 1834, București, Țara Românească – d. 10 noiembrie 1895, București, România) a fost un scriitor, arheolog și om politic român, reprezentant important al literaturii române din perioada pașoptistă și post-pașoptistă. Personalitate enciclopedică, Odobescu s-a remarcat prin contribuțiile sale în domeniul literaturii, arheologiei și istoriei culturii. Ca scriitor, Alexandru Odobescu este cunoscut mai ales pentru nuvela **„Pseudokynegeticos”** (1874), o capodoperă a literaturii române, în care îmbină descrierile de natură cu digresiuni erudite și observații sociale. De asemenea, a publicat studii de folclor, precum **„Cântecele poporane ale Europei răsăritene”** (1861), în care a analizat legătura dintre folclorul românesc și cel al altor popoare din regiune. În domeniul arheologiei, Odobescu a fost un pionier al cercetării științifice în România. A fost autorul unui tratat de istorie a arheologiei, **„Istoria arheologiei”** (1877), și al unei monografii de referință dedicate tezaurului de la Pietroasa, **„Le Trésor de Pétrossa”** (1887-1900). A fost profesor de arheologie la Universitatea din București și a deținut funcția de ministru al monumentelor între 1863 și 1864. Prin activitatea sa, Alexandru Odobescu a contribuit